Stând pe scaun într-un autobuz care cutreiera pe străzile orășelului Cristian, din regiunea Transilvania, România, Mihai Alisie privea fețele navetiștilor.
Femeia care ținea pe genunchi o geantă și plasele cu cumpărături, bărbatul cu fața brăzdată și privirea goală care se ținea de o bară unsuroasă, adolescentul care se refugia temporar în căștile sale.
Simțea un val de fericire.
Tocmai păcălise sistemul.
Evitase această corvoadă zilnică fără să aibă un loc de muncă stabil.
Mihai – înalt, slab, palid – fusese genul de copil care desfăcea casetofoanele pentru a găsi magnetul din difuzor.
Această curiozitate s-a transformat în interesul pentru computere în adolescență și l-a dus, în cele din urmă, la Academia de Studii Economice din București, pentru o diplomă într-un domeniu numit „cibernetică economică“.
Își petrecea timpul liber învățând despre poker, citind tehnici și teorii în biblioteca universității, jucându-se cu prietenii și jocuri de noroc online.
Prima dată când prietena lui, Roxana, a mers să-l vadă la facultate, s-au oprit la xerox pentru a lua de acolo șase cărți despre poker.
Hotărât să se îmbunătățească, a început să își dea o parte din câștiguri unui antrenor până în vara anului 2011, când a devenit și el antrenor, sărbătorindu-și majoratul în poker și ziua de naștere la un cazinou din Spania.
A împrumutat 50 de euro de la cumnatul său și a câștigat 500.
Românul de rând câștiga aproximativ 200 de dolari pe lună pe atunci, iar Mihai câștiga între 350 și 500 de dolari la o sesiune bună.
Dar era riscant să joci poker ca să te întreții, așa că
Mihai a început să se gândească la oportunități de afaceri conexe, iar ideea unei rețele sociale pentru jucătorii de poker a început să se contureze în mintea lui.
A contactat deținătorul unuia dintre site-urile pe care le folosea pentru a-și descărca cărțile despre poker pentru a înțelege mai bine această comunitate mondială, iar atunci a auzit pentru prima dată despre Bitcoin.
Deținătorul site-ului web a spus că mulți dintre clienții săi plăteau pentru bunuri cu o monedă digitală de la egal-la-egal, care nu trebuia să treacă prin bănci.
Era sub pseudonim, deci, teoretic, oamenii din spatele tranzacțiilor erau greu de depistat. Ideea a trecut pe lângă urechile lui Mihai în timpul acelei conferințe de pe Skype, dar, după câteva săptămâni, stând în pat într-o după-amiază, și-a adus aminte de acea parte a conversației.
A început să citească toate linkurile pe care le găsea pe Google atunci când căuta mai multe informații despre banii digitali, iar acele pagini îl trimiteau la alte pagini, iar căutările legate de Bitcoin l-au condus la termeni mai obscuri din criptografie.
În curând a început să-și petreacă ore întregi citind tot ce găsea.
Ca atât de mulți alți entuziaști Bitcoin, Mihai a înțeles că marea inovație a tehnologiei blockchain este că poate exclude intermediarul și poate da mai departe acele economii direct maselor de oameni.
Îi poate trage la răspundere pe cei puternici prin registre publice nemodificabile.
Poate ajuta oamenii care nu au conturi bancare să transfere valoare de la egal-la-egal fără a fi limitați de granițe.
Practic, putea reda averea și controlul oamenilor obișnuiți.
Era o idee puternică pentru cineva care văzuse corupția din țară prezentată la televizor și publicată pe prima pagină a ziarelor toată viața lui.
Pokerul părea atât de lipsit de importanță prin comparație, încât a hotărât să renunțe la el și să se concentreze pe Bitcoin.
În loc să creeze o platformă pentru comunitatea pasionată de poker, urma să o facă pentru cripto.
În timp ce Mihai își continua cercetările, săpând adânc pe paginile forumurilor, pe bloguri puțin cunoscute și clipuri video de pe YouTube, a tot întâlnit numele Vitalik Buterin.
Apărea des în articolele unor site-uri de știri, în prezent abandonate, precum Bitcoin Weekly, pe pagina Bitcoin de pe Reddit și pe forumul BitcoinTalk.
Vitalik ăsta putea transforma concepte complicate în articole lizibile și exacte.
În august 2011, după ce a fost refuzat de coordonatorul Bitcoin Weekly, i-a trimis un e-mail lui Vitalik și l-a întrebat dacă ar fi interesat de fondarea unei reviste despre Bitcoin.
Pe la începutul anului respectiv, Vitalik umblase pe forumul BitcoinTalk oferindu-se să scrie articole și să fie plătit cu bitcoin, devenind în scurt timp colaborator frecvent pentru Bitcoin Weekly.
În mai 2011, scria despre creșterea recentă a prețurilor Bitcoin.
Începutul articolului ar fi putut fi datat foarte bine 2013 sau 2017: „Mulți se întreabă de ce au crescut prețurile bitcoin cu peste 1000% în ultima lună și dacă această creștere este de durată sau doar o bulă speculativă, ce se poate sparge în orice moment.
Lui Vitalik îi plăcea ce făcea – investiga un subiect de care era din ce în ce mai interesat, era plătit și devenea o voce respectabilă în acest trib zelos de credincioși în criptomonede.
Când oferta lui Mihai Alisie de a pune bazele unei reviste despre Bitcoin a intrat în cutia poștală a lui Vitalik, acesta a acceptat-o imediat.
Vitalik și Mihai nu se văzuseră niciodată față în față, nici măcar nu se văzuseră într-o conferință video pe internet, iar singura experiență pe care o avusese vreunul cu jurnalismul erau postările lui Vitalik.
Dar, după câteva conversații pe Skype despre cum urma să arate revista, erau complet dedicați să lucreze împreună.
Voiau să-și numească publicația Bitcoin Magazine.
Aceasta urma să prezinte articole despre comunitatea, afacerile și piețele Bitcoin și să fie o sursă respectată de jurnaliștii din presa mainstream.
Prin intermediul forumului BitcoinTalk, au invitat alți câțiva entuziaști să se alăture și, în scurt timp, aveau o echipă, deși această echipă nu avea deloc experiență în publicații, ba mai mult, nici măcar în lumea afacerilor, administrând ceea ce avea să devină prima revistă despre Bitcoin.
Primul pas era să înființeze firma și, în urma sfaturilor primite de la unul dintre noii recruți, au hotărât că cel mai rapid și ieftin ar fi în Marea Britanie.
Mihai urma să se ocupe de frecușul administrativ, în timp ce restul echipei a început să scrie și să stabilească designul primului număr al revistei.
Singura problemă era că își cheltuise toate câștigurile sale modeste de la poker și nu avea suficienți bani să ajungă acolo din România.
Mama lui Mihai, care își ascultase fiul cum tot turuia despre această monedă a viitorului, nu a lăsat câteva sute de dolari să stea între acesta și visurile sale.
A deschis caseta de bijuterii și i-a dat lui Mihai un colier de aur, una dintre cele mai valoroase posesii ale ei, să-l amaneteze.
Părinții Roxanei l-au împrumutat cu niște bani și, astfel, a făcut rost de suficienți bani pentru un bilet de avion și o ședere în Marea Britanie.
Planul inițial, cel puțin în mintea lui Mihai, era să creeze o versiune PDF a revistei.
Dacă oamenii o descărcau, puteau să facă o donație în bitcoin sau în monede „fiduciare“, așa cum numeau utilizatorii bitcoin banii emiși de stat (de exemplu, dolarul american), pentru a sprijini publicația.
Când revista va fi câștigat urmăritori, editorul aspirant urma să abordeze agenți de publicitate care să-l ajute să publice revista.
Unul dintre noii membri ai echipei, un personaj controversat pe care comunitatea cripto iubea să îl urască pentru flecăreala lui din clipurile video de pe YouTube, și care era cunoscut online sub numele de Matthew N. Wright, considera că ar trebui să se miște mai repede și, atunci când revista a fost aproape gata, a început să facă presiuni ca primul număr să fie în format tipărit.
„Să visăm la lucruri mărețe“, scria el pe chatul Skype al Bitcoin Magazine de la el de acasă, din Coreea de Sud, încercând să convingă echipa să publice o revistă fizică.
A primit ceva sprijin, dar Mihai, care se pregătea să se întoarcă în România după ce a înființat compania sub numele de Bittalk Media Ltd. în Marea Britanie, a punctat faptul că nu au suficienți bani sau suficientă experiență pentru a face așa ceva.
Crezând că acesta va fi sfârșitul, și-a luat bilet de avion către București și, până când a ajuns la un computer, a primit sute de mesaje pe grupul Skype.
Derulând în jos aceste mesaje și încercând să înțeleagă ce se întâmplă, a făcut clic pe un link și a văzut un comunicat de presă care menționa cu litere mari „Primul număr al revistei Bitcoin Magazine intră la tipar“.
Această declarație mai menționa și că publicația urma să fie „o revistă modernă, de 64 de pagini, un standard în domeniu, cu un tiraj inițial de 5.000 de exemplare“.
Mihai a continuat să citească comunicatul de presă cu teamă: „Abonații americani ar trebui să primească primul exemplar al Bitcoin Magazine până pe 16 mai 2012“, dată care era la mai puțin de două săptămâni de la comunicatul de presă.
„Timpul de livrare poate varia pentru abonații internaționali… Bineînțeles, bitcoin este una dintre opțiunile de plată disponibile.11“
Roxana și Mihai au simțit o senzație uriașă de responsabilitate să ofere ce a fost promis comunității și au hotărât că vor face acest lucru să se întâmple.
Majoritatea articolelor erau scrise de Vitalik, iar designul era realizat tot de el.
Acum mai rămăsese problema tipăririi și a distribuirii exemplarelor, care apăsa pe umerii lor.
Revistele au fost tipărite în Statele Unite, au fost aduse cu o navă container în Marea Britanie și de acolo au sosit cu camionul în România.
Mihai a mers să le ridice de la vamă și, atunci când poliția a deschis cutiile, coperta revistei – masca de la organizația Anonymous, acel simbol lustruit, alb și care zâmbește cu subînțeles folosit de hackerii și protestatarii din lumea întreagă – l-a privit înapoi.
Mihai s-a uitat agitat la Roxana, dar ofițerul nu a întrebat decât dacă revista este despre mișcarea Occupy Wall Street.
„Oarecum“, au răspuns ei.
Ofițerul a cerut un exemplar.
Ușurată, Roxana i-a dat două.
Când abonamentele au început să curgă, Roxana le-a introdus într-un tabel Excel, a scris numele și adresele de mână pe etichete, le-a lipit pe plicuri și a introdus revista în plicuri, toate acestea fiind făcute din camera lor care se afla în casa părinților lui Mihai din satul Cristian.
Cutiile de reviste au început să le umple camera de zi și apoi le-au transportat la oficiul poștal din sat, unde au constatat că nu au suficiente timbre.
Acel mic oficiu poștal nu a avut de lucru mai mult de atât tot anul, așa că angajații de acolo au fost nevoiți să găsească o soluție.
Abonații și-au primit revistele cu câteva săptămâni mai târziu și s-au plâns pe BitcoinTalk, acuzând întreaga operațiune că este o escrocherie, dar publicația a mers înainte.
Vitalik și câțiva alți oameni convinși de idee au continuat să își scrie articolele, întregul proces automatizându-se puțin (Mihai și Roxana au cumpărat o imprimantă pentru etichete) și, în scurt timp, echipa a reușit să-și atingă obiectivul de a crea cea mai respectabilă sursă de știri despre Bitcoin de pe piață.
Parțial, acest lucru s-a datorat ambiției agresive, s-ar putea spune, a lui Matthew de a vedea revista în format tipărit, dar acesta nu a rămas la revistă mult timp.
Matthew, care era redactor-șef pe atunci, și-a dat demisia în septembrie 2012, la numai patru luni după distribuirea primului număr.
Plecarea sa a fost consecința deciziei de a sprijini cu totul un proiect cripto numit „Pirate“ despre care se spune că ar fi fost o escrocherie.
–
Acest text nu este scris de mine, ci de Camila Russo, autoarea cărții ETHEREUM Mașinăria Infinită. Carte pe care urmează să o publicăm la iBlock.
Acesta este primul capitol pe care ti l-am ofer gratuit.
Ca să-ți cresc apetitul să o citești, m-am decis să preiau câteva texte și să ți le prezint.
Azi, am făcut cunoștință cu Mihai Alăsie, românul nostru, care a fondat Bitcoin Magazine, cel mai mare site editorial despre Bitcoin din lume, și a pus bazele lansării proiectului Ethereum.
În următorul text, o să-ți fac cunoștință cu Vitalik.
Daniel
P.S. Sper ca ai citit bine capitolul.
In live-ul de saptamana viitoare o sa facem un concurs de tip quiz.
Locul 1 va primi acces gratuit la programul Primul Bitcoin (In valoare de 300 euro) iar primii 10 din top vor primi o carte gratuita.
