„Bunicule mi-e seteee!” striga Andrei alergând spre bunicul lui care era langă fântână.
Bunicul se ridică și începu incet sa tragă apă.
„Bunicule, de ce toată lumea vorbește despre bani? Nu sunt alte lucruri mai importante?” întrebă Andrei, uitându-se la bunicul său cum trage cu răbdare apă din fântână.
„Hehe.. Andrei” zise bunicul in timp ce prinse cu putere găleata rece „Ai auzit vreodată de paradoxul valorii?” continuă el, puțin nesigur că poate intră într-un subiect prea complicat pentru vârsta lui Andrei.
„Nu, ce e asta?” răspunse băiatul, curios.
„E un concept, care ne spune că uneori ceea ce este cu adevărat valoros nu este întotdeauna ceea ce are cel mai mare preț.„
Bunicul arată cu mâna spre găleată și continuă..
„Ia apa, de exemplu.
Este esențială pentru viață, dar costă foarte puțin. Pe de altă parte, un diamant, care nu este esențial pentru supraviețuire, costă o avere.„
Andrei se gândi un moment și apoi întrebă:
„Dar de ce e așa, bunicule?„
Bunicul râse ușor și continuă:
„E o lecție despre cum percepem valoarea.
Ceea ce este esențial pentru viață devine atât de comun încât îi pierdem din vedere importanța.
Însă lucrurile rare, chiar dacă nu sunt esențiale, par mai valoroase pentru că sunt greu de obținut.”
Bunicul scoase din buzunar o piatră mică, strălucitoare, și o ținu în lumina soarelui.
Andrei o privi fascinat.
„Uite, astă este un diamant.
Strălucește frumos, dar nu-ți potolește setea într-o zi fierbinte ca asta.„
Bunicul îi întinse piatra lui Andrei.
„Dar dacă ar fi să alegi între aceast diamant și o cană cu apă acum, ce ai alege?„
Andrei privi diamantul, apoi apa din găleată, și răspunse fără ezitare:
„Apa, bunicule. Mi-e foarte sete.„
Bunicul zâmbi larg în timp ce lua apa cu cana din găleată.
Andrei bău cu sete, simțind cum viața îi revine în corp.
„Vezi, Andrei? Paradoxul valorii ne învață că ceea ce este cu adevărat important în viață nu are întotdeauna un preț mare.
Apa poate părea ieftină, dar valoarea ei în momentele potrivite este inestimabilă.”
Despre asta vrea sa ne vorbeascaă și Gigi în Lecția 10.
Despre Valoare. 👇
Lecția 10 – Valoarea
„Era Iepurașul Alb, care tropăia iar, cu pași mărunți, privind cu îngrijorare de jur împrejur, de parcă pierduse ceva…“
Lewis Carroll, Alice în Țara Minunilor
Valoarea este, într-o oarecare măsură, paradoxală și există diverse teorii care încearcă să explice de ce prețuim anumite lucruri mai mult decât altele.
Oamenii sunt conștienți de acest paradox de mii de ani.
După cum Platon scria în dialogul său Euthydemos, prețuim unele lucruri pentru că sunt rare, și nu doar în funcție de necesitatea lor pentru supraviețuirea noastră.
„Iar dacă sunteți înțelepți, veți oferi același sfat și discipolilor voștri – să nu stea de vorbă niciodată cu nimeni în afară de voi și ei între ei. Căci prețios, Euthydemos, nu-i decât lucrul rar, iar apa, vorba lui Pindar, deși cel mai de seamă dintre bunuri, nu este cel mai ieftin?”
Platon
Acest paradox al valorii dezvăluie ceva interesant legat de noi oamenii: se pare că prețuim lucrurile în mod subiectiv, dar o facem potrivit anumitor criterii nearbitrare.
Un lucru ar putea fi prețios pentru noi dintr-o varietate de motive, dar lucrurile pe care le prețuim prezintă anumite caracteristici comune.
Dacă putem reproduce un lucru foarte ușor, sau dacă este în mod natural abundent, nu îl prețuim.
Pare că prețuim un lucru fie pentru că este rar (aurul, diamantele, timpul), fie pentru că necesită muncă intensă sau este dificil de produs, fie pentru că nu poate fi înlocuit (o veche fotografie a cuiva drag), fie pentru că este util într-un mod în care ne permite să facem lucruri pe care altfel nu le-am putea face, sau datorită unei combinații a acestora, cum se întâmplă cu marile opere de artă.
Bitcoin prezintă toate cele de mai sus: este extrem de rar (21 de milioane de unități), din ce în ce mai greu de produs (înjumătățirea recompensei), nu poate fi înlocuit (o cheie privată pierdută este pierdută pentru totdeauna) și ne permite să facem niște lucruri destul de utile.
Este de departe cel mai bun instrument pentru transferul valorii dincolo de granițe, realmente rezistent la cenzură și confiscare în acest proces și, în plus, este un mijloc de stocare a valorii auto-suveran, permițându-le indivizilor să-și stocheze valoarea independent de bănci și guverne, printre altele.
Bitcoin m-a învățat că valoarea este subiectivă, dar nu arbitrară.
–
Daniel
P.S. Lecțiile le poți găsi în cartea „Bitcoin 21 lecții„, pe care o poți comanda in format fizic la 59 49 lei (reducere 20%) pe linkul de mai jos 👇
Aceasta a fost ziua #10 din cele 21 de zile cu 21 de lecții despre Bitcoin.
