Simt o atingere pe umar dupa care o voce calda: „Trezeste-te, trebuie sa mergi la munca”…

Era mama.

Dormeam asa bine… nu voiam sa ma trezesc inca o zi de chin…

Aveam un vis, sa-mi cumpar monitor nou.

M-am saturat de monitorul Tulip de 15 inch din anii 90 pe care l-am cumparat la 12 ani din banii de colidat.

Un an mai tarziu..

Tatal meu mi-a promis ca daca intru la liceul de informatica imi cumpara calculator. Calculatorul pe care l-am facut din piese la mana a 2-a se restarta random si imi facea zile fripte.

Am intrat la informatica dar bineinteles ca a uitat promisiunea.

Dupa un mare scandal din partea mamei, s-a conformat. Am mers impreuna cu el la XTC de unde am facut un calculator pe piese destul de performant… Eram in al 9 lea cer, aveam 15 ani si prima unitate centrala noua.

Acum..

Eram angajat „zilnic” la o fabrica de hamei unde lucram impreuna cu oameni care nu aveau alternativa.

Parintii mei niciodata nu mi-au dat bani, mi-au dat tot ce a fost necesear mai putin bani. Asta pentru ca, toata copilaria mea, au fost datori la banci.

A trebuit sa gasesc solutii sa ma descurc, asa ca impreuna cu fratele meu ne-am angajat pe timp de vara la o fabrica de hamei.

Voiam sa ne luam monitor plat.

Banii de la tatal nostru abia ne-au ajuns pentru o unitate centrala cat de cat performanta.

Rolul nostru era sa stam la banda sa indepartam buruienile si sa ajutam la incarcatul si descarcatul balotilor de hamei.

Lucram de la 8 la 7 seara si aveam o ora pauza de masa.

Asa greu trecea timpul..

Era o munca grea, nu aveai nici o satisfactie.

Nu puteam sa renunt, trebuia sa imi iau monitor ma dureau ochii de la butoiul vechi pe care il aveam.

Imi aduc aminte si acum, mirosul intepator al hameiului. Cand ajungeam seara acasa, eram verzi aveam hamei peste tot, mainile sangerau usor de la balotii aspri pe care ii ridicam sa ii punem in remorca.

Imagineaza-ti sa muncesti in conditii atat de grele 12 ore pe zi doar pentru a supravietuii. Asta era cazul colegilor cu care lucram acolo.

Sarmanii oameni..

Veneau din toata tara ca sa lucreze pe plantatia de hamei.

Atunci am realizat cat de importanta este libertatea si independenta financiara.

Mi-am jurat ca nu o sa ajung niciodata intr-o ipostaza ca aia.

Sa muncesc atat de mult in conditii atat de grele doar pentru a supravietuii.

Am reusit…

Dupa aproximativ o luna de munca care s-a simtit ca si cand ar fi fost 1 an, am reusit.

Impreuna cu fratele meu am strans bani de un monitor plat de 17 inch nou nout.

Problema era acum alta…

A inceput licelul.

Nu aveam bani nici macar sa ies cu o fata la un suc. Trebuia sa fac ceva..

Avand de la 12 ani doar calulatoare la mana a-2-a si din cauza lipsei de ceva mai bun am invatat sa „peticesc” si sa repar ce e vechi.

Asa am ajuns sa repar calculatoare pentru bani de buzunar, dar acesta „meserie” nu imi aducea de munca constant.

Foame de bani..

In localitatea in care locuiam nu exista internet.

Ca sa descarc ce aveam nevoie, mergeam la rudele din oras.

Intr-o zi descopar la statusul de Yahoo Messenger a unui coleg un link spre o carte PDF „Bani pe net”.

O rog pe matusa mea sa imi dea cardul (eu eram minor nu aveam unul), cumpar acea carte si incep sa o citesc.

Cartea explica cum functioneaza internetul si te introducea in marketingul afiliat. A fost ceva revolutionar pentru mine.

Mi-a raspuns la intrebarea „Cum fac bani?” si mi-a dat directia pe care sa o iau ca sa pot devenii liber si independent financiar.

Eram o persoana extrovertita, dornica sa impartaseasca cu toata lumea ce descoperea.

Asa am facut gresala sa spun tuturor, care sunt planurile mele.

Cum o sa fac „bani pe net”. Era anul 2008. A zice ca faci bani pe net era echivalent cu a zice ca o sa te intalnesti cu extraterestrii.

Colegii ma luau la misto. „Cum o sa scoti banii de pe internet? La imprimanta?”

Rudele ziceau ca visez prea mult.

Atunci am avut o revelatie.

„Nu poti vedea in altul decat ceea ce se afla deja in tine”.

Am realizat ca, „toti sunt ignoranti” si nu trebuie sa ascult de absolut nimeni si sa sa-mi vad de viziunea mea.

Cum pot sa ma astept de la o persoana care a trait jumatate din viata in perioada comunista sa inteleaga ceva, cand eu ii povestesc viziunea de a fi independent financiar cu ajutorul internetului?

La vremea aceea citeam cartea „Avutia Natiunilor” de Adam Smith.

A fost scrisa in 1776.

Un citat de acolo m-a determinat si mai tare sa nu ascult de cei din jur si sa-mi vad de drumul meu.

„…interesul propriu si nu grija fata de altii reprezinta motorul crucial al prosperitatii”

Adam Smith

„Nu acceptam sa primim bucatele pentru cina prin bunavointa macelarului, berarului sau a brutarului, ci datorita faptului ca ei isi urmaresc propriile interese. Nu ne adresam umanitatii din ei, ci iubirii lor de sine ~ si nu le vorbim niciodata despre nevoile noastre ci despre avantajele lor. „

Adam Smith

Interesul meu era unul constructiv. Daca reuseam si cei din jurul meu aveau de castigat.

Parintii nu trebuiau sa mai aiba grija mea, eu voi oferi locuri de munca altor persoane etc.. Daca eu reusesc, ajut si pe cei din jurul meu sa reuseasca.

Asta m-a facut sa am si mai mare incredere in viziunea mea..

Dar exista o problema..

Ca sa faci bani pe internet, trebuie sa ai internet nu?

Ei bine, eu nu aveam..

Am realizat ca pentru a-mi depasi conditia si a incepe sa fac bani in mod normal trebuia sa mai astept 2 ani de liceu + 3 ani de facultate.

5 ani mi se parea enorm.

Trebuia sa incep sa castig bani mai repede fara a fi nevoit sa trec prin acesti pasi clasici: liceu, facultate si abia dupa angajat.

Pentru asta aveam nevoie de 2 lucruri. Mintea mea si o conexiune la internet.

Solutia..

– Buna ziua, ati sunat la relatii cu clientii RomTelecom, Eu sunt Andreea Stefanescu cu ce as putea sa va fiu de folos?
– Buna ziua Andreea, sunt Daniel si vreau sa stiu cum as putea sa ma leg la internet cu ajutorul vostru avand in vedere ca nu locuiesc in aria de acoperire..
– Unde locuiti?
– In Comuna X, judetul Y.
– Mda.. asa e nu sunteti in aria de acoperire,
– Ce as putea sa fac ca sa fiu?
– Procedura noastra spune ca trebuie sa strangeti 100 de semnaturi de la 100 de familii din comuna dvs. Pentru asta e nevoie de un tabel cu Nume, adresa, numar de telefon, Semnatura etc..
– Daca strang aceste semnaturi, veniti sa dezvoltati infrastructura necesara pentru internet?
– Se va supune la vot in cadrul intalnirii de dezvoltare a companiei si daca trece votul, da.
– Deci nu e garantat?
– Din pacate nu..
– Ok multumesc pentru timp

Eram atat de fericit ca pot sa fac ceva in privinta internetului.

A 2-a zi

Dupa ce am iesit de la liceu, plin de entuziasm, am fost la un xerox si am printat tabelul. M-am urcat in autobuzul spre casa cu sufletul la gura.

Abia asteptam sa ajung sa ma apuc de treaba.

Am ajuns acasa si am inceput sa merg la fiecare familie sa strang semnaturi pentru a „baga internetul”.

Asta a fost prima experienta de vanzare „dor to dor”. Plin de entuziasm strigam la fiecare poarta:

– Nenea Saaanduuuu
– Ce-i ma copile??
– Haideti va rog pana la poarta.
– Ha?
– Ce faceti? Am venit sa va intreb daca vreti sa va „bagati” internetul.
– Ce sa bag ma copile? Internet da unde sa-l bag? Ce sa fac cu el?
– Pai sa cititi stiri si sa va documentati de pe internet..
– No las.. ca citesc TeleTextul si-mi ajunge.. Tatu ce face, stie ca umbli lela, la tanda si la manda?

Aveam un frate olimpic la fizica, chimie si matematica pe tara.

A pus comuna noastra pentru o perioada scurta de timp in ziarele si canalele de stiri locale, asta imi dadea putina credibilitate si oamenii erau receptivi sa ma asculte cand le ziceam de ce ii strig sa iasa la poarta.

(Fie vorba intre noi, eu eram oaia neagra a familiei. Cand te compara tota lumea cu un frate olimpic, o medie de 8,46 e ca si cum esti repetent 🤣)

Dupa cateva saptamani de urlat la portile oamenilor am reusit sa strang semnaturile mult dorite.

Le-am trimis la RomTelecom si am asteptat..

Am asteptat..

Iar am asteptat…

A trecut mai bine de 6 luni si nimic.

Lumina de la captul tunelului

Intr-o zi, cu mult dupa ce mi-am pierdut speranta ca o sa am si eu internet.. eram prin curte si aud galgie la poarta.

Ies si vad un cablu care trecea prin fata portii.

Uare e ce cred eu ca e?

– Salut ce-i cu cablull asta? il intreb pe un tip inalt cu o fata senina. E cumva cablu de internet?
– Salut, Da.

Cand a zis „Da” am simtit o bucurie atat de mare incat abia m-am abtinut sa nu sar in sus.

– Sunteti de la RomTelecom?
– Nu, de la HCC

HCC era o firma de internet de cartier care a avut un leadership atat de smart, incat au ales sa intre pe piata evitata de companiile mari: piata mediului rural.

Au legat la internet sate si comune intregi. In 2014 au fost cumparti de DIGI.

La 16 ani, fix de ziua mea m-am conectat la internet. La 18 ani faceam primii bani lucrand de acasa.

La 21 cand fostii colegi de liceu terminau facultatea eu aveam birou deschis in Bucuresti, Centrul vechi cu 7 angajati, dezvoltam produse web.

Viziunea de la 16 ani pe care o aveam s-a adeverit si mi-am indeplinit visul.

Internetul a fost pentru mine unealta care m-a ajutat sa cupar timp.

Cu ajutorul internetului mi-am depasit cu mult conditia si mi-am fructificat potentialul.

Nu conteaza cine esti, de unde provii, ce religie ai, ce educatie ai, daca esti intr-o economie libera, piata te rasplateste in functie de ce oferi.

Asta am invatat-o de la Adam Smith.

Asa am devenit pasionat de valori libertariene. Aceste valori m-au legat profund de Bitcoin si de ce fac acum.

In urmatorul mail o sa-ti povestesc cum am reusit sa fac o firma de it, cum m-am mutat la Bucuresti, cum am pierdut tot si am luat-o de la 0 iar.

Aceasta serie de e-mailuri este facuta special sa te ajut sa ma cunosti mai bine, dincolo de Bitcoin si cripto.

Mersi mult pentru ca ma urmaresti,
Daniel